Energie • Reglementare • România
Legea prosumatorilor blocată la CCR (octombrie 2025): o schimbare amânată, nu abandonată
La 31 octombrie 2025, Președintele României a sesizat Curtea Constituțională cu privire la legea care ar fi introdus în România compensarea între mai multe locuri de consum pentru același prosumator. Pentru o piață de energie care tocmai ajunsese la peste 300.000 de puncte active și care se pregătea de comunități de energie, aceasta este o pauză neplăcută – dar necesară. În această analiză MHG Consulting explicăm de ce legea era așteptată, de ce a fost contestată și de ce mecanismul de compensare portofoliară va ajunge oricum în piață în 2026–2027.
1. De ce era atât de importantă legea din 2025
2025 a fost primul an în care România a putut spune, fără exagerare, că prosumatorul nu mai este un experiment. Cu peste 300.000 de locuri de consum active, cu proiecte rezidențiale finanțate succesiv și cu primării care au început să se uite la fotovoltaice ca la o infrastructură locală, prosumatorii au devenit un actor economic vizibil. În acest context, menținerea unui model de compensare „strict pe adresă” începea să fie o frână.
Legea blocată la CCR venea să rezolve exact această tensiune: dacă o persoană sau o instituție publică deține mai multe puncte de consum, iar într-unul produce mai mult decât are nevoie, de ce să nu își poată folosi energia proprie pentru celelalte puncte? Este o întrebare legitimă și răspunsul este, în principiu, „da, ar trebui să poată”. Dar răspunsul tehnic depinde de rețele, de fiscalitate și de modul în care ANRE gestionează dezechilibrele.
Această lege conta, deci, nu doar pentru persoanele fizice, ci și pentru IMM-urile cu mai multe locații, pentru autoritățile locale, pentru dezvoltatorii de proiecte mici PV/BESS și pentru furnizorii care pregăteau produse multi-site. Era, de fapt, puntea dintre „prosumatorul pasiv” și „prosumatorul activ cu portofoliu”.
2. Ce aducea nou – mecanismul de compensare multi-loc
Noutatea centrală a legii era foarte clară: energia produsă într-un loc nu mai era prizonieră acelui loc. Ea devenea un credit energetic care se putea duce spre alte puncte de consum deținute de același titular (CNP sau CUI). În plus:
- permitea transferul de beneficii între rude de gradul I – soluție practică pentru familiile cu panouri la părinți și consum în oraș;
- extindea pragul pentru prosumatori non-rezidențiali astfel încât și actorii economici mici să poată funcționa cu mai multă flexibilitate;
- crea o bază legală pentru comunități de energie locală, aliniind România cu RED II și RED III.
Operațional, furnizorul ar fi ținut o evidență la nivel de titular și ar fi făcut compensarea pe total portofoliu. Asta însemna investiții IT, interconectare cu distribuitorii și, foarte probabil, raportare zilnică – dar nu era imposibil de făcut.
Tocmai faptul că era un mecanism generos și digital a făcut ca legea să fie foarte bine primită în piață. Installatorii o vedeau ca pe un accelerator de vânzări, furnizorii ca pe o oportunitate de produse noi, iar autoritățile locale ca pe soluția pentru a nu mai lăsa energia produsă de școli și clădiri administrative să se piardă.
3. De ce a ajuns la Curtea Constituțională
Faptul că o lege este utilă nu înseamnă automat că este și corect scrisă. Sesizarea Președintelui din 31 octombrie 2025 a pornit de la patru probleme reale:
- Procedural: Parlamentul a depășit limitele cererii de reexaminare și a introdus prevederi noi.
- Tehnic: legea nu era corelată cu legislația secundară ANRE, mai ales cu privire la rețele diferite și la costurile/pierderile tehnice.
- Fiscal: nu era clar dacă energia „mutată” între puncte este sau nu un eveniment taxabil; riscul de dublă impozitare era real.
- Bugetar: nu exista un aviz de impact privind scăderea încasărilor din TVA și accize pentru energia acoperită din producție proprie.
Concluzia este una matură: nu se respinge ideea, ci se cere ca ea să fie făcută cu ANRE, cu Ministerul Energiei, cu Ministerul Finanțelor și cu operatorii de distribuție la masă. Altfel, dreptul ar exista doar pe hârtie, iar implementarea ar fi blocată oricum la nivel de ordine și proceduri.
În sesizarea transmisă pe 31 octombrie 2025, Președintele României a invocat expres depășirea limitelor reexaminării, în sensul art. 77 alin. (2) din Constituție. Concret, Parlamentul ar fi introdus modificări și soluții legislative care nu aveau legătură cu cererea de reexaminare din decembrie 2023, cum ar fi reducerea pragului de la 400 kW la 200 kW pentru compensarea cantitativă și extinderea sferei „autorităților publice locale” către „autorități și instituții publice”.
Președintele a susținut că aceste intervenții reprezintă opțiuni legislative noi, care schimbă filosofia legii, fără a fi cerute în procedura de reexaminare. În plus, s-a arătat că o asemenea conduită legislativă afectează dialogul constituțional loial dintre Parlament și Președinte, consacrat de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 63/2018.
4. Cum sunt afectați prosumatorii până la decizie
Până la publicarea deciziei CCR și până la emiterea ordinelor ANRE, rămâne în vigoare regimul actual de compensare 1:1, per loc de consum, cu valabilitate 24 de luni pentru excedent. Asta înseamnă:
- dacă produci la casă și consumi la apartament, nu poți transfera;
- dacă produci mai mult decât consumi într-un an, după 24 de luni surplusul se șterge;
- furnizorii nu pot lansa produse „multi-site” deoarece nu există bază legală și ordine ANRE aferente;
- autoritățile locale care voiau să creeze comunități energetice trebuie să mai aștepte.
Din acest motiv, vedem deja o orientare spre autoconsum inteligent și stocare: dacă nu pot să-mi mut energia, o consum mai bine acolo unde o produc (pompe de căldură, EV, baterii de 5–10 kWh). Este soluția pragmatică până la apariția cadrului complet.
Deși sesizarea nu suspendă aplicarea prevederilor legii, efectul practic este menținerea cadrului actual până la decizia CCR. În acest timp, furnizorii și prosumatorii rămân în incertitudine privind pragurile de 200 kW versus 400 kW și posibilitatea de compensare între locuri de consum. Această perioadă de tranziție este estimată să dureze până în primul trimestru din 2026.
5. Impactul asupra furnizorilor, pieței OPCOM și investițiilor
Deși legea părea îndreptată spre gospodării, ea ar fi schimbat profund și modelul furnizorilor. Compensarea portofoliară înseamnă:
- conturi unice pe CNP/CUI;
- facturi consolidate cu evidența compensărilor între locuri;
- integrare IT reală cu operatorii de distribuție și cu ANRE;
- probabil o consolidare a pieței în jurul furnizorilor care au resurse IT.
Sesizarea a subliniat și potențialul impact fiscal și bugetar: reducerea încasărilor din TVA și accize pentru energia acoperită din producția proprie, precum și lipsa unui aviz de impact financiar. Din această perspectivă, Curtea Constituțională ar putea solicita o reevaluare comună de către Ministerul Finanțelor, ANRE și Ministerul Energiei.
Blocarea temporară a legii le oferă furnizorilor timp să își pregătească sistemele. Dar nu schimbă direcția – în 2026–2027, sub presiunea RED III, vor trebui oricum să opereze cu portofolii de prosumatori.
Pe OPCOM, amânarea mecanismului menține volatilitatea actuală: surplusuri la prânz care intră în PZU, goluri seara. Cu compensare multi-loc, o parte din aceste surplusuri s-ar fi „consumat” intern și ar fi aplatizat curba de consum.
Pe zona de investiții, întârzierea legii se vede mai ales la proiectele PV mici și medii care targetau clienți cu mai multe locații (lanțuri retail, depozite + magazine, hoteluri + restaurante). Fără compensare portofoliară, aceste proiecte trebuie să se bazeze pe PPA-uri comerciale sau pe autoconsum local.
6. Scenarii realiste după decizia CCR (2026)
Oricare ar fi decizia CCR, instrumentele de piață vor continua să fie dezvoltate. În 2026 vom vedea, cel mai probabil:
- ordin ANRE privind agregarea prosumatorilor – o soluție tehnică mai puțin politizată, prin care mai mulți prosumatori pot fi administrați ca un portofoliu;
- program-pilot pentru comunități energetice la nivel local;
- o versiune mai disciplinată a legii, cu trimitere clară la Codul Fiscal și cu limitări geografice.
În eventualitatea admiterii sesizării, legea va fi retrimisă Parlamentului pentru reexaminare, iar prevederile privind pragurile de putere și compensarea multi-loc vor trebui rescrise integral. Dacă sesizarea este respinsă, promulgarea ar putea avea loc în ianuarie 2026, iar ANRE va trebui să adopte metodologia de aplicare în termen de 90 de zile.
Prin urmare, blocarea actuală nu înseamnă că mecanismul dispare, ci doar că va veni într-o formă mai sigură juridic și mai aplicabilă tehnic.
7. Lecții pentru autorități și investitori
Lecția este simplă și europeană: sincronizare înainte de viteză. Legislația primară (Parlament) trebuie să meargă în ritm cu legislația secundară (ANRE) și cu infrastructura reală (OD, Transelectrica). Dacă una dintre ele aleargă înainte, celelalte o trag înapoi.
Pentru investitori, mesajul este de prudență inteligentă: proiectele PV și PV+BESS trebuie construite cu scenarii alternative (PPA, agregare, stocare), nu doar cu ipoteza „compensez peste tot”. Pentru autorități, mesajul este direct: orice lege care afectează rețeaua și bugetul trebuie discutată cu ANRE și Finanțele înainte, nu după.
Dincolo de disputa juridică, cazul devine o lecție de coerență instituțională: politicile de tranziție energetică trebuie scrise în echilibru cu disciplina constituțională. România are nevoie de norme clare, dar și de o colaborare loială între instituțiile care le produc. O lege bună, adoptată greșit, poate întârzia exact tranziția pe care voia să o accelereze.
8. Presiunea europeană și obligațiile până în 2026
Directiva (UE) 2023/1791 – RED III obligă statele membre ca până în iunie 2026 să ofere cadru pentru participarea activă a cetățenilor și a comunităților de energie. Asta include acces la rețea, la piețe și la mecanisme de compensare/agregare. Cu alte cuvinte, chiar dacă legea românească din 2025 nu trece în această formă, România va trebui oricum să aducă un mecanism echivalent.
În plus, PNIESC și actualizarea strategiei naționale pe energie deja mizează pe aportul prosumatorilor la obiectivele de regenerabile. Nu poți să ceri investiții private în fotovoltaice și, în același timp, să nu le permiți oamenilor să-și optimizeze energia. Presiunea va veni și dinspre Comisia Europeană, și dinspre investitorii ESG.
Din perspectivă europeană, orice întârziere legislativă riscă să pună România în contradicție cu RED III, care impune statelor membre să introducă modele de compensare și participare activă până cel târziu la 30 iunie 2026. De aceea, indiferent de soluția CCR, cadrul de compensare multi-loc trebuie finalizat în următoarele 12 luni pentru a evita o procedură de infringement.
Resurse și linkuri relevante
Articole MHG Consulting
- România – BESS: cadru legal, piață și finanțare (analiză 2025)
- România – alocarea capacității de racordare 2026 (Transelectrica & ANRE)
- Contracte pentru Diferență (CfD) în regenerabile – ce trebuie să știe investitorii
Surse externe utile
- Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE)
- Transelectrica – operator de transport și de sistem
- OPCOM – piețele centralizate de energie electrică din România
- Ministerul Energiei – România
- Comisia Europeană – Energy
- Directiva (UE) 2023/1791 – RED III (text oficial)
- European Environment Agency – date și rapoarte climat/energie
Ai nevoie de o interpretare pentru un proiect concret (PV, BESS, comunitate de energie)?
MHG Consulting poate calibra impactul juridic și investițional al blocajului CCR asupra proiectelor tale, inclusiv variante de lucru prin agregatori sau PPA-uri interne.
Contactează-ne Trimite un e-mail
